Tehnica concentrarii este adeaseori folosita in meditatie pentru a cultiva un oarecare grad de control asupra mentalului.
Dezvoltarea concentrarii si cultivarea Atentiei (Sati) nu sunt insa acelasi lucru.
Desi un grad de concentrare este indispensabil, efortul concentarii nu poate duce la viziunea clara- Vipassana. Mai mult, orice tehnica care se bazeaza pe efort are ca efect secundar consolidarea simtului de "eu, cel care mediteaza"-- expert sau novice, capabil, sau mai putin capabil.
Desi un grad de concentrare este indispensabil, efortul concentarii nu poate duce la viziunea clara- Vipassana. Mai mult, orice tehnica care se bazeaza pe efort are ca efect secundar consolidarea simtului de "eu, cel care mediteaza"-- expert sau novice, capabil, sau mai putin capabil.
Una dintre surprizele practicii este ca viziunea clara devine posibila cand, cel putin pentru un moment, am putut lasa efortul deoparte, si o data cu efortul si sentimentul de "eu, cel care depune efort".
Pragul practicii este trecut atunci cand, deschizand ochii catre realitatatea senzatiilor, catre realitatea starii afective interioare, catre realitatea starii mentale-- ne trezim fatza in fatza cu realitatea existentzei umane- schimbare, inconsistenta, nemultumire- subtila sau grosiera- si dorinta de fericire/placere/satisfactie care ne-a impins catre practica in prima instantza.
Acesta senzatie de "inconsistentza" nu este altceva decat o instantza direct experimentata a primului Adevar Fundamental (Dukkha Aryasacca)-- adevarul lipsei, al insatisfactiei, adevar ce curge ca un fluviu prin spatiul vietii noastre.
Acest adevar trebuie inteles, nicidecum respins.
Acest adevar trebuie inteles, nicidecum respins.
In primele faze ale practicii, ne putem folosi de calmul, prezentza si spatiul dobandit cu ajutorul respiratiei pentru a putea intelege natura acestui prim Adevar Fundamental. Cultivarea viziunii clare poate incepe aici.
