Daca nu mai putem crede în transcendenţă- intr-un fel de Rai-Nirvana, care există în afara ciclului de nastere si moarte, atunci pare ca avem o alegere- putem respinge astfel de credinta ca fiind doar superstitie, sau avem optiunea de a înţelege limbajul religios ca un set de metafore care care isi pierd sensul atunci cand sunt luate prea literal--
Putem avea fantezii despre ascensiune in planuri sublime unde totul este ok, sau ne putem "trezi" la faptul că această lume nu este cu adevărat ceea ce ne-am inchipuit ca ar fi fost...
Putem avea fantezii despre ascensiune in planuri sublime unde totul este ok, sau ne putem "trezi" la faptul că această lume nu este cu adevărat ceea ce ne-am inchipuit ca ar fi fost...
Ce ne trebuie in plus ca sa putem intelege realitatea vietii noastre, aici, in acest moment?
