Exista numeroase stiluri de a practica yoga: diverse metodologii şi linii distincte de descendenţă.
Deşi nu există o filosofie yoga singulară, o traditie unică de care yoga este legata, există o subîntindere- o reţea de similarităţi în care se conectează toate modurile de abordare ale practicii-- este această interconectare ţesută în profunzime -matricea practicii insasi, care poate fii numita cu adevarat Yoga.
Binecunoscută pentru practica posturilor (asana) si a respiratiei (pranayama), hatha yoga este în fapt un mod de a investiga cu atentie si claritate senzaţii subtile in corp, reflexe în relaţie cu condiţionarea respiratiei si a mintii.
Incursiunea în natura subtilă a senzaţiei şi relaţia ei cu modelele de respiraţie sunt considerate importante pentru putea intelege adevărata natură a minţii.
Termenul “Hatha” poate fii decompus in doua silabe: "soare" (Ha) şi "luna" (Tha), şi poate fi folosit pentru a descrie oricare practică yoga care unifică pattern-uri opuse pentru a deschide spre observaţie centrul subtil interior- sushumna, a carui manifestare fizica este coloana vertebrala.
O componenţă centrală din hatha yoga este asana, sau practica posturilor yoga, în cadrul căreia lucrăm corpul, îl întoarcem, îl rotim, îl întindem, şi îi explorăm subtilităţile. Un alt component este prānāyāma în care extindem, rafinăm şi observăm îndeaproape respiraţia.
Prin aceste practici fizice din Hatha Yoga lucrăm cu corpul asemeni cum frământăm aluatul pentru pâine, astfel că el se transformă dintr-o cantitate amorfă, inconştientă, de carne şi oase în ceva care este în primul rând vitalizat, energizat, echilibrat.
Prin această practică, descoperim că atât corpul, cât şi mintea încep să se deschidă si sa se armonizeze.
Pe măsură ce continuăm, începem să descoperim treptat că putem extrage din experienta corpului nectarul conştiintei insasi, care în fapt îi este esenţă proprie.
