Esentza practicii (i)

Exista o anume atractie naturala fata de practica yoga, in mod special in felul in care ea este practicata in zilele noastre.

A ne apropia de noi insine prin imediata fizicalitate a corpului, prin experienta directa a senzatiilor si a sentimentelor, prin imediata prezenta a respiratiei, depaseste cu usurinta numele care s-ar putea da acestei practici, conotatiile religioase/culturale sau alte prejudecati ori superstitii.

Este posibil ca insasi acest aspect al universalitatii practicii yoga sa fie ceea ce aduce impreuna oameni aparent atat de diferiti, din atat de multe comunitati.

Fara indoiala ca se gaseste un mister in inima practicii care oglindeste insasi misterul vietii. Insa acest mister nu vine a se impune ca un singur vesmant al credintei, ca o singura metoda pentru practica.

De asemeni, nu avem nevoie sa gasim o anume imagine a Divinitatii ca superstructura care sa decida si sa directioneze sensul procesului natural de desfasurare al inteligentei- esenta vietei insasi.

Aceasta deschidere nu este totusi fara de riscuri.

Poate aceasta traditie sa coexiste cu societatea ego-ului contemporan, cu masinaria pietei, cu industria de artificializare si mai ales, cu dorinta de exploatare materiala? Se poate ca Yoga sa supravietuiasca propriei ei remarcabile expansiuni?

Este totusi de inteles de ce exista o tendinta puternica pe piata de a selecta ingredientul activ din Yoga, de a nu se confrunta cu el, si apoi de a impacheta partile ramase intr-un ambalaj care sa convina perfect cu presupuasa ‘’cerere’’ a publicului...

De ce se intampla atat de des sa nu alegem sa vedem insasi esenta practicii Yoga, realitatea pe care ne-o aduce in fata ochilor? Ce este aceasta trauma ascunsa in chiar inima acestei noi interpretarii a traditiei?

Adevarul aratat de practica Yoga este o sageata cu doua taisuri.

In timp ce se indica o realitate care subzista in banalitatea vietii de zi cu zi, pratica Yoga va totodata demasca insubstantialitatea si goliciunea imaginii de sine prefabricate-- imagine partial cumparata si platita in arena sociala, partial inventata din amintiri si proiectii pentru viitor, imagine construita cu mare grija pe Facebook, in retea si in afara.

Prin spatiul practicii incepem sa vedem natura identificarii- natura eu-lui fals. Iluziile desprie mine si despre celalat. Natura efemera a lumii in care traiesc.

Aceasta Yoga nu va fi usor de vandut.

Esentza practicii (ii)

Odata cu disiparea iluziei sinelui apparent, de suprafata, o realitate cu mult mai profunda poate fi observata si lasata sa se dezvaluie. Aici, un puternic simt al curajului, al statorniciei si al compasiunii poate aparea…iata inceputurile unei practici bine fondate.

Ori cat am cauta, sensul acestei practici nu va putea fi gasit in arena sociala. Este chiar contextul traditiei cel care da sens practicii. In afara sa, se poate doar cumpara pachetul fara sa il deschidem si sa ne asuman continutul.

De ce?

Poate ca ceea ce indica acest context este ceva ce nu poate fi usor de atins: adevarul despre noi insine; impermanenta, insubstantialitatea, insatisfactia aproape mereu prezenta— fluxul, schimbarea, miscarea continua-- esenta insasi a universului… si a noastra.

Intelegerea intelectuala insa nu este chiar suficienta.

Viziunea clara apare din simtirea profunda, ca fruct al intuitiei, in momentele de practica intensa.

Si este chiar viziunea clara cea care ne trezeste compasiunea si ne deschide inimile catre celelalte Fiinte si catre Fiinta, catre alte viziuni si practici, catre diferite atitudini si filosofii.

In final, intelegerea practicii dinspre interior aduce claritate mintii si ne trezeste din capcanele mandriei, dependentelor si materialismului.

Adevarul despre Yoga ramane astfel de natura subtila si literal imposibil de explicat—el poate fi comunicat cu mult mai usor prin intermediul metaforei si al poeziei, sustinut fiind de practica si de extazul tacerii.

Practica poate incepe doar din exact momentul prezent, cu starea de fapt a mintii de acum, si cu o deschidere a inimii catre tot ce este. Mai specific, practica incepe din relatia cu propriul nostru corp, cu propria noastra respiratie, asa cum sunt ele acum.

Prin intermediul practicii incepem sa observam legaturile dintre starea noastra emotionala, perceptii care apar constant in campul constiintei si senzatii prezente in corp. Aceasta relatie dintre minte, corp si energie alcatuieste axis-ul in jurul caruia se poate dezvolta o intelegere mai profunda a practicii Yoga.

Folosim oare practica Yoga ca un mod superficial de acoperire a propriilor lipsuri ori ca o metoda de investigare a profunzimilor fiintei noastre ? Prin cercetarea in timp real, in postura, a propriilor noastre sentimente si senzatii, generate de plictiseala, durere sau placere, frustare sau dorinta, dar si dragoste si bucurie, deschidere si calm interior, incep a se revela posibilitatile practicii.

O intelegere profunda inseamna o practica mai profunda, lipsita de fantezii si iluzii.

... professor Zizek @ Occupy Wall Street

...they tell you we are dreamers. The true dreamers are those who think things can go on indefinitely the way they are...

We are not dreamers.

We are the awakening from a dream that is turning into a nightmare--

read the rest here

::::: Yoga Respiratiei: Eight Lessons in Pranayama, cu Yogeshvar/George. Lunea la 19:30, in perioada 24 Octombrie - 12 Decembrie ::::

Ce este Pranayama 

In contextul de Yoga traditional, Pranayama este linistirea mentalului prin stabilizarea fluctuatiilor fortei vitale, prana. 

Una dintre descoperirile principale din aceasta disciplina esta ca lucrand cu respiratia, putem  accesa in mod direct forta vitala, prana. 

Astfel, practica consistenta a Pranayamei poate elimina blocajele energetice, deschizand constiinta catre procesele interne subtile, multe din care ne raman necunoscute.

Ce este Prana

În tradiţia yoga, esenţa energiei se numeşte "Prana"- „ceea ce este in continua miscare”. Această prana, ca energie vitală,  animeaza totul ce este in viata. 

Este prin activarea pranei ca un gand devine constient, si este prin fluxul pranic ca acest gand se poate manifesta ca “impuls de a actiona” si in final, actiune.

In acest fel, prana poate determina activarea proceselor mentale. Deasemeni, mentalul poate activa si directiona prana. De exemplu, dorinta poate pune in miscare prana, iar miscarile pranei pot afecta dorinta.

In efortul constient, mentalul este factorul determinant. In actiunea impulsiva,  semi-constienta, prana este factorul determinant.

In  mod similar, practica meditatiei nu poate fii completa fara a intelege si constientiza cel putin o parte din aceste fluctuatii neobservate ale Pranei.

Stagii ale Pranayamei

Stagiul initial este activarea si trezirea pranei folosind tehnici dinamice de practica. Acestea sunt necesare pentru a elibera prana de blocaje si inertie.

In urmatorul stagiu, conectand aceasta Prana cu puterea constiintei, dezvoltam  capacitatea de a stapanii diversele fluctuatii ale pranei in mod constient.

Ultimul stagiu al pranayamei consta in echilibrarea si stabilizarea pranei, avand ca rezultat, stabilizarea mentalului constient, si in special, subconstient.  I

n acest punct, claritatea mentalului este resimtita ca o prezenta palpabila, care ne duce in mod natural catre meditatie.

Structura Cursului

In aceste clase vom dezvolta tehnicile Pranayama specifice din Hatha Yoga, Tantra, si Raja/Kriya Yoga, si vom patrunde in toate cele trei etape descrise.

Sedintele vor fii complementate de o scurta practica de Asana si de expunerea conceptelor de baza din Pranayama. Durata sedintelor este de aprox. doua ore. Participarea este deschisa persoanelor ce au deja o experienta cu practica de Asana, sau meditatie.

Donatie sugerata 30 ron/sessiune, 160 ron/intregul calup. Inscriere recomandata :)
Pt. detaliiu/inscrieri: info@anahata.ro (george), victoria@yogeshvar.ro (victoria), tel 0741 200 144.

 

...in acest moment

Daca nu mai putem crede în transcendenţă- intr-un fel de Rai-Nirvana, care există în afara ciclului de nastere si moarte, atunci pare ca avem o alegere- putem respinge astfel de credinta ca fiind doar  superstitie, sau avem optiunea de  a înţelege limbajul religios ca un set de metafore care care isi pierd sensul atunci cand sunt luate prea literal--

Putem avea fantezii despre ascensiune in planuri sublime unde totul este ok, sau ne putem "trezi" la faptul că această lume nu este cu adevărat ceea ce ne-am inchipuit ca ar fi fost...

Ce ne trebuie in plus ca sa putem intelege realitatea vietii noastre, aici, in acest moment?

...despre Pranayama

Experienţa umană poate fi înţeleasă prin prisma celor două categorii complementare: minte şi materie-   "minte", aspect subiectiv, intangibil al experienţei şi  „materie”,  aspect obiectiv.

Deşi nu am ajuns la o intelegere completa a mintii si a materiei, explorarile noastre, cel putin in domeniul materiei au adus la iveala niveluri din ce in ce mai subtile. 

Termenul folosit pentru acestea este "energie".

În tradiţia yoga, esenţa energiei se numeşte "prana"- tradusa ca „ceea ce este in continua miscare”. Este această prana, ca energie vitală, care este la baza fortei  care animă totul ce este in viata.

Ca esenta forţei vitale, prana este întotdeauna asociată cu constiinta-- acestea sunt  in mod reciproc dependente. Prana si constiinta, desi manifestate in mod sensibil in zone specifice in corp, permeaza fiecare celula  din organism.

Uneori este constiinta care afectează prana, alteori prana afecteaza constiinta. 

Pranayama este procesul prin care prana în organism este activata şi purificata.

Dacă prin practica de Asana putem desface patternuri localizate in corpul fizic, Pranayama este trezirea corpului energetic. In momentul cand atentia si prana se echilibreaza, mintea devine stabila şi unificata, reveland fara efort starea de dhyana-meditaţie. 

Aici, eliberarea de tiparele energetice este o modalitate directa de eliberare a mentalului din tiparele nevrotice ale personalităţii. 

În cele din urmă, un corp energetic puternic este baza necesara pentru dezvoltarea vederii clare si a cunoasterii.

Breaking the Spell

...one of the best secrets of life: let your self go...for if you can stay centered, and engaged, you will find the hard choices easier, the right words will come to you when you need them, and you will indeed be a better person. That, I propose, is the secret to "spirituality", and it has nothing at all to do with believing in an immortal soul, or in anything supernatural.


 from: Daniel C. Dennett, Breaking the Spell: Religion as a Natural Phenomenon (2006).

Forme clasice de practica: adaptat din "The mirror of Yoga" de Richard Freeman

Exista numeroase stiluri de a practica yoga: diverse metodologii şi linii distincte de descendenţă.

Deşi nu există o filosofie yoga singulară, o traditie unică de care yoga este legata,  există o subîntindere- o reţea de similarităţi în care se conectează toate modurile de abordare ale practicii--  este această interconectare ţesută în profunzime -matricea practicii insasi, care poate fii numita cu adevarat Yoga.

Binecunoscută pentru practica posturilor (asana) si a respiratiei (pranayama), hatha yoga este în fapt un mod de a investiga cu atentie si claritate senzaţii subtile in corp, reflexe în relaţie cu condiţionarea respiratiei si a mintii.

Incursiunea în natura subtilă a senzaţiei şi relaţia ei cu modelele de respiraţie sunt considerate importante pentru putea intelege adevărata natură a minţii.
 

Termenul “Hatha” poate fii decompus in doua silabe:  "soare" (Ha) şi "luna" (Tha), şi poate fi folosit pentru a descrie oricare practică yoga care unifică pattern-uri opuse pentru a deschide spre observaţie centrul subtil interior- sushumna, a carui manifestare fizica este coloana vertebrala.                

O componenţă centrală din hatha yoga este asana, sau practica posturilor yoga, în cadrul căreia lucrăm corpul, îl întoarcem, îl rotim, îl întindem, şi îi explorăm subtilităţile. Un alt component este prānāyāma în care extindem, rafinăm şi observăm îndeaproape respiraţia.
   

Prin aceste practici fizice din Hatha Yoga lucrăm cu corpul asemeni cum frământăm aluatul pentru pâine, astfel că el se transformă dintr-o cantitate amorfă, inconştientă, de carne şi oase în ceva care este în primul rând vitalizat, energizat, echilibrat.
     

Prin această practică, descoperim că atât corpul, cât şi mintea încep să se deschidă si sa se armonizeze.

Pe măsură ce continuăm, începem să descoperim treptat că putem extrage din experienta corpului nectarul conştiintei insasi, care în fapt îi este esenţă proprie.

adaptare: sylvia p./anahata

Practica Vipassana: Primul Adevar

Tehnica concentrarii  este adeaseori folosita in meditatie pentru a cultiva un oarecare grad de control asupra mentalului.

Dezvoltarea concentrarii si cultivarea Atentiei (Sati) nu sunt insa acelasi lucru.

Desi un grad de concentrare este indispensabil,  efortul concentarii  nu poate duce la viziunea clara- Vipassana. Mai mult, orice tehnica care se bazeaza pe efort  are ca efect secundar consolidarea simtului de "eu, cel care mediteaza"-- expert sau novice, capabil, sau mai putin capabil.

Una dintre surprizele practicii este ca viziunea clara devine posibila cand, cel putin pentru un moment, am putut lasa efortul deoparte, si o data cu efortul si sentimentul de "eu, cel care depune efort".

Pragul practicii este trecut atunci cand, deschizand ochii catre realitatatea senzatiilor, catre realitatea starii afective interioare, catre realitatea starii mentale-- ne trezim fatza in fatza cu realitatea existentzei umane- schimbare, inconsistenta, nemultumire- subtila sau grosiera- si dorinta de fericire/placere/satisfactie care ne-a impins catre practica in prima instantza.

Acesta  senzatie de "inconsistentza"  nu este altceva decat o instantza direct experimentata a primului Adevar Fundamental (Dukkha Aryasacca)-- adevarul lipsei, al insatisfactiei, adevar ce curge ca un fluviu prin spatiul vietii noastre. 

Acest adevar trebuie inteles, nicidecum respins.

In primele faze ale practicii, ne putem folosi de calmul, prezentza si spatiul dobandit cu ajutorul respiratiei pentru a putea intelege natura acestui  prim Adevar Fundamental. Cultivarea viziunii clare poate incepe aici.

One must have a mind of winter... from magister Stevens ( vine iarna :)

The Snow Man
(from Harmonium , 1923)
by Wallace Stevens

One must have a mind of winter

To regard the frost and the boughs

Of the pine-trees crusted with snow;

And have been cold a long time

To behold the junipers shagged with ice,

The spruces rough in the distant glitter

Of the January sun; and not to think

Of any misery in the sound of the wind,

In the sound of a few leaves,

Which is the sound of the land

Full of the same wind

That is blowing in the same bare place

For the listener, who listens in the snow,

And, nothing himself, beholds

Nothing that is not there and the nothing that is.

Tina Pizzimenti's interview in Yoga journal Italy October 2011- Italian